Paianjen este un nume comun pentru 40.000 de specii de animale artropode cu opt picioare folosite pentru mers, prelungiri ale capului cu clesti si glande otravitoare si organe reproductive speciale pe cea de-a doua parte a corpului masculului. Ei se folosesc foarte des de matasea pe care o secreta. Ca si alte specii de arahnide, paianjenii sunt terestri, cu toate ca anumite specii s-au adaptat la viata in ape dulci, ele prinzand bule de aer sub apa si carandu-le dupa ei. Paianjenii sunt deosebit de numerosi si se gasesc in toata lumea. Cu toate ca majoritatea au mai putin de 1cm lungime, cel mai mare are un corp de 9 cm, iar picioarele pot fi mult mai lungi.
Veninul
Paianjenii sunt in general carnivori si se hranesc numai cu hrana vie, pe care o pot strivi cu clestii, sau ii pot injecta un venin.
Muscatura unor paianjeni mari poate fi dureroasa, dar majoritatea sunt prea mici pentru a patrunde prin pielea umana, si doar cateva specii sunt periculoase pentru om. Printre acestea se numara “vaduva neagra” si rudele sale apropiate, care insa nu sunt agresive si musca oamenii doar in aparare. Muscatura este dureroasa si este urmata de lesin, dificultati in respiratie. Ea este doar rareori fatala, mai ales la adultii sanatosi. Totusi, trebuie acordate ingrijiri medicale cat mai repede cu putinta.
Matasea
Matasea paianjenilor este o proteina fibriloasa care este secretata ca un lichid si care formeaza un polimer care prin intindere este mai rezistent ca otelul si foarte elastic. Un singur paianjen poate crea mai multe feluri de matase. Cu toate ca si alte nevertebrate secreta matase, paianjenii folosesc aceasta abilitate in cele mai multe moduri. De exemplu, ei formeaza fire care ii ajuta sa-si gasesca drumul si nu ii lasa sa cada.. Paianjenii mici, dar mai ales cei tineri, formeaza parasute care ii ajuta sa fie carati de vant, uneori pe sute de kilometri. Masculul utilizeaza matasea pentru a transfera sperma femelei, iar aceasta face gogosi de matase. Matasea este folosita pentru a construi cuiburile si pentru a le alinia. Cea mai familiara, si totusi cea mai uimitoare utilizare este in construirea de capcane pentru insecte, numite “panze”. Odata ce prada este prinsa, paianjenul o infasoara din nou in matase.
Diferitele panze de paianjen ofera un exemplu remarcabil a evolutiei comportarii instictive. Painjenii nu trebuie sa invete sa faca panze, dar poate adapta tehnica la conditii speciale, cum ar fi lipsa greutatii din navele spatiale. Cele mai simple sunt neregulate si intinse la suprafata pamantului. Cele mai avansate sunt deosebit de elaborate si orientate in asa fel incat sa intercepteze traiectoria insectelor zburatoare. Formarea panzei este un proces complex ce presupune o combinatie de bucati lipicioase cu unele ne-lipicioase. Cateodata mai multi paianjeni formeaza un fel de panza comuna, dar in general paianjenii nu sunt sociabili. Asemenea paianjeni se bazeaza in cea mai mare parte pe pipait.
Reproducerea
Paianjenii au doua sexe, iar ouale trebuie fertilizate. Deschiderile genitale ale masculului si femelei se afla pe abdomen, dar organele copulatorii ale masculului sunt structuricomplicate aflate pe clesti.
El secreta matase in care depoziteaza sperma, apoi o deplaseaza pana la organele palpale. Dupa ce sperma a fost transferata femelei, ea poate fi pastrata in corpul ei pentru o perioada mai lunga de timp.
Ritualul de imperechere este deseori compicat. Masculii utilizeaza matasea pentru a-si recunoaste partenera, sau isi semnaleaza apropierea smulgand bucati din panza femelei. La paianjenii cu vedere dezvoltata, ritualul de imperechere este asociat cu culori stralucitoare. Masculul trebuie sa evite sa fie confundat cu hrana femelei de catre acesta.
Masculii sunt cateodata mult mai mici decat femelele. Aceasta se observa cand femela se opreste intr-un loc. Masculii se maturizeaza mai repede si cu cat ajung mai repede la o femela, cu atat exista sanse mai mari sa se reproduca.
Ouale paianjenilor sunt protejate in gogosi de matase.Femela le poate pazi sau le poate lua cu ea. La unele specii, puii raman cu mama pentru o perioada mai lunga si sunt carati pe corpul ei.
Importanta
Ca pradatori ai unor insecte sau animale mici, paianjenii sunt in general folositori oamenilor, cu toate ca unii se hranesc cu insecte polenizatoare ca albinele. Ei sunt o sursa de prada pentru alte animale ca unele viespi care paralizeaza paianjenii si isi depun ouale pe corpul lor. Folosirea matasii pentru imbracaminte nu a avut succes economic, dar este folosita pentru instrumente optice de mare precizie. Cu toate ca paianjenii au ocupat locuri importante in diferite mitologii, astazi ei sunt considerati respingatori, datorita aspectului grotesc si a faptului ca se ascund in locuri intunecate, dar si datorita exagerarii toxicitatii lor.
In general, paianjenii nu sunt periculosi pentru oameni. Ei Ii musca doar pentru a se apara. Muscatura lor nu este mortala, dar provoaca dureri. Totusi din cauza veninului, muscatura unor specii poate fi fatala. Speciile genurilor Loxosceles si Latrodectus sunt printre cei mai veninosi paianjeni araneomorfi. Ei sunt retrasi si ataca oamenii doar când sunt amenintati. Speciile Atrax, unele din cele mai agresive din Australia, au cauzat moartea a 13 persoane. Un alt gen de paianjeni periculosi este Phoneutria, dar datele cu privire la pericolul pe care-l prezinta sunt putine.
In secolul XX au fost raportate peste 100 de decese umane demonstrate, cauzate de muscatura paianjenilor. Acest numar nu este chiar asa de mare In comparatie cu cel almeduzelor, care au provocat decesul a 1 500 de persoane. Multe cazuri presupuse de muscaturi de paianjen pot reprezenta diagnostice incorecte, care ar face mai dificila administrarea tratamentelor Impotriva veninului.
Prevenirea aparitiei paianjenilor.
Pentru a evita aparitia acestor insecte este necesara pastrarea curateniei si stergerea prafului de pe toate suprafetele. Imediat ce se descopera aparitia unei panze este obligatorie indepartea ei, aspirarea si spalarea zonei.
Combatere
Tratamentele impotriva paianjenilor cu insecticide clasice. Aplicarea insecticidelor clasice se face cu pompa de joasa presiune prin zonele bine cunoscute – colturi, tavane, pereti, dupa mobila. Insectele nu sunt foarte rezistente doar ca este necesara contactul lor cu zona tratata.